Date despre prima apariție a evreilor în Europa sunt încă necunoscute. Unele dovezi arheologice plasează evreii din regiune încă în Imperiul Roman. Cu toate acestea, există o distincție între viața evreiască și prima așezarea evreiască.
Având în vedere că evreii erau considerați străini, în ciuda faptului că au locuit în regiune de generații, multe regimuri au interzis sau au restricționat așezarea evreiască prin diferite mecanisme, de exemplu, legile privind locuințele sau amplasarea lor. Evreii erau considerați minoritari intermdiari, adică nu erau complet incluși sau excluși din rândul populației iar datorită acestui fapt a existenței unor legi împotriva evreilor care dețineau proprietăți și afaceri, au fost nevoiți să lucreze în orașe de multe ori ca și comercianți sau bancheri. Aceste condiții au contribuit în mare măsură la migrația evreiască și la evoluția culturii evreiești. În ciuda restricției de așezare, evreii nu numai că au prosperat în comerț, dar și-au construit și comunități evreiești vibrante în regiune.
În anii 1700, Transilvania a devenit parte a Imperiului Austriac. În următorii 150 de ani, reproducerea evreiască și imigrația din locuri precum Galicia și Bucovina către Imperiu au condus la o creștere a populației evreiești. Modificările regimului au creat, de asemenea, diverse scindări în cadrul comunității evreiești, care a fost împărțită prin limbă, cultură și practică religioasă. După actele de permisiune a așezării, evreii și-au putut înființa diverse instituții proprii. Între 1850 și 1890, populația evreiască a crescut de la 181 persoane la 838 de persoane. În 1885, comunitatea din Șimleu a devenit centrul oficial al evreilor din împrejurimi, iar evreii din orașele vecine au venit la Șimleu să se roage la sinagogă sau să studieze cu oamenii de știință din oraș.
Drepturile de așezare și eventuala lor incluziune socială, cel puțin parțial, din punct de vedere civic și economic, au contribuit, de asemenea, la asimilarea evreiască în regiune. Drept urmare, mulți evrei din Transilvania au aderat la curentul iudaismului Neolog (Reform), deși evreii din Șimleu erau predominant ortodocși. În timp ce evreii aveau voie să se stabilească în regiune și, în cea mai mare parte, trăiau în pace în comunitățile lor, comunitățile lor au început să fie cuprinse de anti-semitism și expulzare. După primul război mondial și sentimentele reacționiste naționaliste și fasciste, sentimentele anti-semite au crescut. Chiar dacă relațiile dintre evrei și ne-evrei înainte de război nu erau perfecte, evreii făceau parte integrantă a economiei și culturii din Șimleu și din regiune. Surse Enciclopedia diasporei evreiești:Origini, Experiențe și Cultură, volumul 1 Minoritățile minorităților de către Mark Avrum Ehrlich